Maria Radu

Cui i-e dor de Maria Radu?

Interviu cu Maria Radu, cântăreaţă

8 septembrie 2010

Frumoasa cântăreaţă a urcat pe scenă încă de la vârsta de 14 ani, cântând cu trupa Solaris. A cântat apoi alături de Direcţia 5 (în formula veche), Timpuri Noi şi Van Noizz. Printre cele mai fredonate piese ale sale se numără: „Pas cu pas”, „Lângă inima mea, vine inima ta” (cântată împreună cu Cornel Ilie, Vunk), „Too Late For You”, „All This Time”, „Dorul”...

O voce caldă, bună, puternică, ce transmite optimism şi bucurie de viaţă - şi o personalitate dinamică, efervescentă, Maria Radu se impune pe scena muzicii româneşti ca un real talent, şi nu ca o imagine sexuală ce face play-back în spatele microfonului închis.(http://www.youtube.com/watch?v=DbSBblwlRuA)

Iar acest interviu cu Maria Radu este o exprimare a dorului de valorile adevărate, valori ascunse, din păcate, în spatele unor pseudo-artişti ce invadează şi sufocă scena muzicală românească, sărind în faţă printr-un sclipici ieftin, mixat cu vulgarităţi sonore.

Din dor (http://www.youtube.com/watch?v=ble8l7f8dUE) de Maria Radu, o artistă în adevăratul sens al cuvântului.

Care a fost momentul în care te-ai decis că vrei să cânţi; cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru muzică?

Ştiu că îmi plăcea să cânt de mică, dar conştient şi serios am început la 14 ani când am cântat cu trupa Solaris pe stadionul Progresul şi am început apoi cursurile Şcolii Populare de Artă (secţia canto). Am făcut în particular teorie şi solfegiu, dar formarea propriu-zisă a fost pe scenă, alături de Direcţia 5 (vechea formulă) şi de Timpuri Noi.

Foto: Marius Bărăgan

Există o persoană care te-a îndrumat şi te-a încurajat în cariera ta artistică, în mod constant?

Tatăl meu m-a susţinut prin faptul că m-a lăsat să fac ceea ce simt. A avut încredere în mine. Un mic exemplu: la 15 ani am plecat singură la festivalul de la Amara unde am câştigat premiul III (oricum eram de neoprit).

Care sunt maeştrii tăi în muzică?

Am învăţat să cânt de la Whitney Houston, Aretha Franklin, Annie Lennox, Etta James, Ella Fitzgerald, Freddie Mercury etc. Am început cu Whitney (la 14 ani am primit o casetă de la un prieten bun, cu o voce de aur, care mi-a spus că aşa trebuie să ajung să cânt), apoi Aretha, pe la 17 ani, şi Freddie.

Dacă nu ai fi făcut muzică, ce altceva ţi-ar fi plăcut să faci?

Îmi plac mult animalele... Probabil aş fi devenit medic veterinar.

Care este sfatul tău pentru cei care se află acum la începutul carierei muzicale?

Să creadă cu tărie în ceea ce fac şi fără compromisuri.

Ce muzică asculţi?

Ascult de toate, în funcţie de stare: Pulp, Radiohead, Sade, Etta James, Moloko, Dean Martin, Nine Inch Nails, Ultravox, Kings of Leon, Placebo, Groove Armada, Mark Ronson, Bach, Chopin etc.

Foto: Marius Bărăgan

Cât timp dedici muzicii dintr-o zi? Ai anumite tabieturi legate de activitatea ta muzicală?

Aproape zi de zi cânt. Când nu am concerte, am repetiţii sau fac vocalize acasă.

Cu o zi înainte de concert fac pauză vocală, iar în ziua concertului mă focalizez numai pe ce am de făcut, beau multă apă, iau vitamina A şi calciu.

Care sunt sentimentele pe care le ai înaintea fiecărui concert? Ai emoţii?

De când mă ştiu am mari emoţii. Din fericire sunt emoţii constructive. Fără emoţii nu poţi transmite nimănui nimic. Am avut şi un blocaj, la un moment dat, la un festival. Am cântat prima strofă şi apoi blank tot cântecul.

Dacă ar fi să te descrii într-un singur cuvânt, care ar fi acela?

Pasională.

Care este principiul după care te ghidezi în viaţă şi la care nu ai renunţa niciodată?

Întotdeauna am încercat să fac ceea ce simt şi am şi reuşit, în mare parte. Continui să fac acelaşi lucru.

Ce hobby-uri ai?

Îmi place să fac mult sport (schi, role, înot, tenis), îmi plac mult filmele (sunt fan filme clasice, James Bond, Disney etc.), teatrul (Shakespeare, Tudor Muşatescu, Caragiale, Carlo Goldoni, Moliere). Acum ceva ani colecţionam muzică, mai exact casete audio (am aproape 1000); călătoriile... Îmi place enorm să călătoresc.

Care este locul preferat – din călătoriile tale - în care îţi place să revii?

Sunt multe locuri preferate în care m-aş întoarce cu plăcere, dar şi locuri unde n-am ajuns şi îmi propun să ajung în viitorul apropiat. Mi-ar plăcea să revăd Croaţia, în mod special insula Sipan, Toscana, Vancouver, Paris, Londra. Aş vrea să ajung în Australia, Valea Loarrei, Japonia, Santorini, New York... sunt multe.

Dintre mare şi munte, ce ai alege, ca şi destinaţie?

Aş alege marea. Sunt îndrăgostită de soare şi de mare.

Vorbind de Bucureşti, unde îţi place să ieşi cu prietenii?

Sunt gurmandă şi îmi place să gătesc când am timp, dar de cele mai multe ori mănânc în oraş. Îmi plac mult fructele de mare şi optez pentru Roma de cele mai multe ori, iar pentru o ieşire cu prietenii... Cărtureşti... Prefer ceainăriile.

Foto: Marius Bărăgan

Care este cartea ta preferată?

Sunt multe şi mi-e greu să aleg numai una.O să-ţi spun câteva care mi-au plăcut foarte mult: Maestrul şi Margareta (Bulgakov), Viţelul de aur (Ilf şi Petrov), Portretul lui Dorian Gray (Oscar Wilde).

Ai un citat preferat?

„Mai bine mai târziu decât niciodată”, ”Eu m-am născut ca să iubesc” - Sofocle, „Cine fiind iubit este sărac?”- Oscar Wilde, ”Bărbaţii vânează femeia până când ea îl prinde”.

Dacă ar exista posibilitatea să retrăieşti o vârstă anume, care ar fi aceea?

18 ani cu mintea de acum... Îmi pare rău că n-am avut suficientă încredere în mine atunci şi, în plus, i-aş spune unei persoane foarte dragi (care nu mai este) cât de mult o iubesc.

În ce constă frumuseţea unui bărbat?

Nu prea ştiu să-ţi răspund la această întrebare... simţul umorului, rafinamentul... Cam tot ce emană este important.

Dacă ai fi fost bărbat, cine ţi-ar fi plăcut să fii?

Robert Redford, Ludovic al XIV-lea, Robert Downey jr, Roger Vadim, Paul Newman, David Bowie...

Cu ce cântăreţ internaţional ţi-ar plăcea să cânţi?

Deci nu cântăreaţă...? Bono, Jarvis Cocker (Pulp), Brian Molko.

Dintre cântecele tale, ai unul de suflet, pe care să îţi placă cel mai mult să îl cânţi?

Nu e corect să-ţi spun că îmi place un cântec mai mult decât altul... O parte din ele le-am compus eu, iar pe cele compuse de alţi compozitori, am ales să le cânt. Toate îmi sunt dragi şi mă reprezintă.

Imaginează-ţi o lume fără muzică... Cum ai vedea-o?

Nu pot să-mi imaginez o lume fără muzică. Dacă vrei neapărat... o lume moartă.

http://www.youtube.com/watch?v=2u-yiFEJ99s&feature=related

Care sunt calităţile pe care le apreciezi cel mai mult la cineva?

Simţul umorului, simţul responsabilităţii, rafinamentul, generozitatea...

Care sunt lucrurile care te binedispun şi îţi redau încrederea după o zi rea, obositoare?

Un suc cu prietenii cei mai buni, un film bun sau un masaj.

Dar cele care, din contră, îţi creează o stare de rău sau disconfort?

Lucrurile făcute pe ultima sută de metri, faptul că uneori trebuie să protejez orgoliile prosteşti ale anumitor oameni, lipsa bunului simţ... sunt multe. M-am născut cu o bază optimistă din fericire şi încerc să le creez şi celor din jur o stare de bine.

De ce îţi este frică?

De război, cutremur...

Ce ţi-ar plăcea să mai experimentezi, dar nu ai riscat până acum?

Mi-ar plăcea să sar cu paraşuta, surfing...

Care este ţinuta vestimentară preferată şi în care te simţi cel mai confortabil?

Îmi place să mă îmbrac lejer... casual, cum se spune.

Dar parfumul preferat?

Rumeur (Lanvin), Chloe (Chloe), Prada Milano.

Cine îţi creează ţinuta vestimentară de scenă?

Stilistul şi prietenul meu bun, Emilian Ciobanu, şi o altă prietenă bună şi talentată, Lena Criveanu.

La ce proiect lucrezi acum şi cu cine colaborezi?

În urma colaborării mele cu brandul „Syoss”(Henkel) a rezultat piesa „Miss everything” (http://www.youtube.com/watch?v=6VuJ6L30NyI) care a apărut pe un cd promoţional şi un videoclip care va apărea spre sfârşitul lunii septembrie. La această piesă am lucrat tot cu George Popa, iar pe partea video, tot cu Alex Gelerther şi Ionuţ Staicu.

Foto: Urban Friends Republik

Câteva cuvinte pentru cititoarele revistei Business Woman...?

Le doresc multă sănătate şi să aibă zâmbetul pe buze.

Mulţumiri Alinei Buleanu, RedCarpetMedia

Interviu realizat de Lăcrămioara Opriş

Interviu publicat în revista Business Woman Magazine / oct. 2010

VITAS

Vitas, un conte bătrân învăluit în roşie mantie?


2 ianuarie 2010 – mai slăbită şi goală sufleteşte ca după nici o altă “noapte magică dintre ani”, stau întinsă pe patul în jurul căruia roiesc gândurile mele negre. Nimic special la ele – doar ideea că Nimicul mi-ar putea lua locul în acest pat fără a se întâmpla… nimic. Să dispar. Deschid televizorul. Pe TVR 2 este un concert. Văd un băiat care cântă, dar nu-l aud. Poate sonorul este prea încet, poate urechile mele sunt închise. Acest băiat mi se pare a fi un fel de conte bătrân, bătrân - datorită mantiei roşii care-i învăluie tot corpul şi a lentorii cu care se mişcă şi conte – pentru felul mândru şi nefiresc de nobil pentru vremurile noastre în care-şi poartă mantia pe umeri. Şi cântă. Iar eu îl privesc ca prin ceaţă şi nu înţeleg mai nimic din ce se petrece pe acea scenă. Deodată, îl văd aruncându-si, cu mişcări explozive, surprinzătoare, mantia roşie şi, cu gura deschisă la maxim, cântă. Are o atitudine atât de Vie. Mă ridic din pat şi dau sonorul mai tare. Casa şi urechile mele explodează. Vocea lui atinge un registru vocal foarte, foarte înalt. Iar sufletul lui pare împrăştiat prin toată sala. Şi clar îl văd că este om, deşi am impresia că nu ar fi aşa. Stau locului şi îl ascult. Acum, datorită ochilor din care ţâşneşte o lumină neobişnuită şi a zâmbetului său pur, mi se pare a fi un copil. Îl cheamă VITAS.
Acompaniat de Gheorghe Zamfir cântă o nouă melodie: Lie Ciocârlie. Mă înfior şi o bucurie neînţeleasă mă cuprinde şi îmi vine să plâng.
Spre sfârşitul concertului se îndreaptă către o fată din public şi cântă cu ea. Fata ştie perfect versurile acelei melodii ruseşti. Mi se pare uluitor acest lucru pentru că, pentru mine, limba rusă este o limbă extraordinar de greu de învăţat. Iar ea pare a fi româncă. Nu pot decât să o admir. De invidie nu poate fi vorba pentru că, a pronunţa eu ceva în limba rusă mi se pare greu, foarte greu, imposibil. Concertul se termină şi aflu că fusese la Bucureşti, pe 25 februarie 2009, la Sala Palatului. Internetul este oprit şi nu pot afla mai multe. Închid televizorul şi rămân buimacă, în mijlocul încăperii.


4 ianuarie 2010: Google: VITAS. Toată ziua mă hrănesc cu muzica lui. Tolstoi spunea că „tot ce are mare efect asupra mea îmi aparţine, vine din mine, iar tot ce e străin de mine are un efect slab şi alunecă uşor pe lângă mine”. Nu pot să cred asta; înainte de a-l auzi prima oară eram doar un trup alungat pe un pat, într-o cameră întunecată. De suflet ce pot să spun; era şi el suspendat undeva. Acum îi ascult muzica şi simt, sufletul mi s-a întors la mine, unde îi era locul.
Mi-a plăcut enorm melodia „Opera 2” pe care VITAS, pe numele lui adevărat Vitaliy Vladasovich Grachyov, a compus-o la vârsta de 10 ani. S-a trezit într-o noapte, la ora 4, şi a fugit la pian. A început să o cânte, trezind astfel toată strada când a ajuns la refren. Mi-a plăcut enorm, ceea ce înseamnă că am încercat „imposibilul”: să învăţ versurile şi să le cânt. Le-am găsit pe internet, scrise fonetic, am încercat, dar nu a mers; nu reuşeam pronunţia. Aşa că am mers înainte: am transcris, după ureche, versurile, derulând înainte şi înapoi piesa. Şi am reuşit. M-am simţit inundată de o mare bucurie când am reuşit să cânt versurile ruseşti.

Pe scurt, 3 zile am lipsit de la birou şi iată ce am aflat:
Vitaliy Vladasovich Grachyov este născut la Odessa, pe 19 februarie 1981. Numele de VITAS reprezintă o contopire a 2 nume: al lui Vitaliy şi al tatălui său, Vladas.
Bunicul, pe numele său Arkadi Davydovich, dorea ca nepoţelul să-i urmeze cariera militară; l-a învăţat chiar să mărşăluiască, ceea ce Vitalik (cum îl alinta) făcea cu mare plăcere. Pentru distracţie, i-a cumpărat un acordeon. Bunicul, în tinereţe, cânta la vioară, tatăl lui Vitalik cânta şi el la chitară, iar Vitalik cânta acum la acordeon. Susţineau astfel propriul lor concert, toţi 3, în casă, spre marea bucurie a lui Vitalik care, în clasa întâi a afirmat că el doreşte să devină „un artist faimos”. A urmat apoi cursuri de actorie şi arte plastice la studioul Anatoli Paduk şi lecţii de canto. La 10 ani a visat piesa „Opera 2” şi, la ora 4 dimineaţa, a sărit din pat ca să o pună pe note şi versuri la pian şi să o cânte. La 12 ani o cânta pentru prima oară pe scenă, la un festival pentru copii, iar în anul 2000 apare pentru prima dată pe o scenă profesională cu această piesă. În anul 2001 VITAS va fi considerat descoperirea muzicală a anului. Producătorul său, Serghei Pudovkin, l-a descoperit pe scenă, ca actor. A fost foarte impresionat de talentul său actoricesc, de capacitatea lui de a intra în pielea personajului într-o manieră extrem de naturală. Vitaliy i-a oferit, însă, un cd cu câteva melodii şi, ascultându-le, Pudovkin a realizat că talentul muzical al tânărului îl întrece pe cel actoricesc. Şi s-au concentrat pe acesta. Totuşi, VITAS nu s-a despărţit total de teatru şi film. În 2002 a jucat în serialul realizat după cartea Dariei Dantsova, „Ticălosul mult iubit”, în rolul unui artist venit din provincie în capitală, care îi uimeşte pe toţi cu vocea sa. A conceput şi 2 piese pentru soundtrack-ul acestui serial. În 2003 are loc premiera piesei „Victor sau copiii la putere”, pe scena Teatrului Maiakovski, iar VITAS are rolul principal. În 2009 a jucat în filmul „Mulan”, într-unul dintre rolurile principale; soundtrack-ul acestui film este compus şi interpretat tot de VITAS. Acest film va fi prezent în 2010 la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes. La sfârşitul lunii decembrie 2009 „Mulan” era pe primul loc în Asia.
VITAS, pe lângă compozitor, interpret şi actor este şi designer vestimentar, talent moştenit de la mama sa, Lilia, pe care a iubit-o enorm. Pe 29 septembrie 2002 VITAS şi-a prezentat colecţia vestimentară de damă pe scena Palatului din Kremlin, 42 de modele, colecţie intitulată „Vise de toamnă”.
Tot în anul 2002, la cererea Consiliului International Intellect without Drugs, VITAS, împreună cu producătorul său, Serghei Pudovkin, se înscriu în organizaţia Board of Guardian a ligii, devenind Membri de Onoare, alături de Dalai Lama, de Patriarhul Rusiei, Tina Turner şi preşedinţi ai 20 de state.
Pe 29 martie al aceluiaşi an, VITAS depăşeşte un record: este cel mai tânăr artist care a susţinut un concert solo la Palatul Kremlin. Tot în 2002 obţine şi premiul People Prize Golden Gramophone pentru melodia „Smile”, după ce, în anul 2001, obţinuse acelaşi premiu pentru piesa „Opera 2”.
Vocea lui este numită The Diamond Voice, fiind singura voce bărbătească ce atinge culmea registrului vocal omenesc, cel al fluierului. A intrat în Cartea Recordurilor, depăşind 5 octave. De-altfel, vocea sa este asigurată pe o perioadă de 25 de ani, pentru suma de 2,5 milioane de euro. Stilurile abordate de VITAS sunt dintre cele mai diverse: de la techno, dance la jazz şi muzică clasică, apoi la folk. Cu o foarte mare uşurinţă el poate face trecerea de la soprană la tenor. Nu există zi în care el să nu exerseze câteva ore. În ultima vreme se pregăteşte cu profesori de canto din Orient, care îl învaţă tehnici speciale de respiraţie şi interpretare. Înaintea fiecărui spectacol VITAS practică 5 ore de meditaţie.
Viaţa sa este foarte sănătoasă: nu consumă alcool, tutun, practică foarte mult sport – dans, înot, role, bicicletă – totul pentru a nu ajunge în situaţia în care o sănătate precară să-l împiedice să trăiască aşa cum o face acum: ca un artist desăvârşit.
Activitatea sa muzicală cuprinde deja 11 albume (2001 – Philosophy of Miracle; 2002 – Smile; 2003 – Mama; 2003 – The Songs of my Mama; 2004 – A Kiss as Long as Eternity; 2006 – Return Home; 2007 – Crane’s Cry şi Return Home 2; 2008 – XXth Century Hits şi Lights of a New Day; 2009 – Say You Love; albumele sunt înregistrate la Moscova, iar montajul final şi asamblarea se fac la Londra), turnee pe 3 continente; concertul de la Bucureşti de pe 25 februarie 2009 a deschis turneul mondial Return Home din 50 de ţări. Este singurul artist străin invitat să cânte la Jocurile Olimpice, în iulie 2008. Este unicul artist căruia i s-a creat un monument la Shanghai, iar în clinici din întreaga lume (Europa, Coreea, Norvegia) muzica sa este folosită pentru stabilizarea tensiunii în perioada de reabilitare.
DIVA este formaţia cu care cântă VITAS, iar toate concertele susţinute sunt, fără excepţie, live. Pentru a demonstra acest lucru, de multe ori, în concerte, VITAS îndepărtează microfonul de gură – iar cei prezenţi îl pot auzi cântând – sau se joacă cu microfonul, obţinând astfel nişte inflexiuni vocale cât se poate de spontane şi de reale, ca timp de execuţie.
Design-ul ţinutei sale de scenă este creaţie proprie, aceasta ocupând un loc deosebit de important în crearea personajului interpretat de VITAS. Mantia roşie, cu ale cărei efecte am făcut eu cunoştinţă prima dată, în concertul difuzat de TVR, înainte de a-l asculta cântând, văzând în VITAS ba un conte bătrân, ba un copil a cărui puritate te făcea să plângi, este creată tot de el.
Iar clipurile pieselor sale sunt gândite doar de el, împreună cu Pudovkin.
VITAS nu acordă interviuri. Mai niciodată. Dar susţine concerte. Sute. Şi a început deja, de pe 4 ianuarie 2010, să lucreze la un nou album: "MOMMY AND SON. CONVERSATION ABOUT LIFE", PART 1. Deci vorbeşte cu noi încontinuu, într-o limbă universală: aceea a sufletului uman transfigurat de Muzică. Şi, în următorul album, cu spiritul mamei lui, „Conversaţie” la care vom lua şi noi parte şi chiar ne va face să simţim tot ce simte el, acest suflet curat, transparent.
L-am văzut interpretând pe scenă piesa „Mama” – plângea cu sunete armonioase, care răsunau de durere, iar sala plângea cu lacrimi.
Am început acest articol povestind, sincer, cum mă simţeam în ziua în care l-am auzit pentru prima dată cântând, stare pe care nu o împărtăşeşti decât prietenilor. În mod normal, adică acea „normalitate” în care nu l-aş fi ascultat niciodată, starea mea de rău aş fi ţinut-o departe de ochi „străini”. Acum, însă, luând contact cu un suflet atât de curat, prin care pare a se manifesta Divinul, nu pot decât să spun. Trebuie să putem spune ce simţim, fără teamă, să credem în oameni, ca să fim cu adevărat liberi.


Din articolul acesta lipseşte ceva: Muzica, sunetul. Desigur. Sunt doar cuvinte menite a vă trimite cu toată puterea către el. Trebuie să ascultaţi piesele lui VITAS (Opera 2, Smile, Angel without Wing, A Kiss As Long As Eternity, Mama, The Star, Autumn Leaf, Lie Ciocârlie, Bird of Happiness, toate) şi interpretarea ariilor clasice (Lucia di Lammermoor, Ave Maria, La Donna e Mobile). Şi poate vă veţi regăsi, în Lumina lor.
Mulţumiri firmei care a organizat concertul de la Bucureşti – Imperial MoldRom.

www.vitas.com.ru
www.vitas.ro

Articol despre VITAS, realizat de Lăcrămioara Opriş şi publicat în Business Woman Magazine Nr. 17
FOTO: www.vitas.com.ru