Muzica, exaltarea sufletului
Interviu cu Cornel Ilie, voce / chitară / pian formaţia VUNK
sept. 2009
Dacă la începuturi, în 1998, formaţia se numea VANK, după iniţialele numelor băieţilor care o formau, acum, după plecarea în străinătate a lui Alex Belciu, formaţia se numeşte tot VANK, dar numai în Rostire, numele acesteia scriindu-se acum VUNK. Locul lui Alex l-a ocupat cu succes Bogdan Crucianu, ex membru AB4, chitară, bas. Nicu Sârghea este la tobe, iar Cornel Ilie, voce, chitară, pian. Trei tineri entuziaşti, al căror timp înseamnă artă şi muncă depusă pentru armonizarea unei lumi care uită, uneori, să-şi găsească răgazul de a se tolăni pe o canapea şi a citi o carte sau a asculta muzică sau a privi ţintă în tavan, zâmbind la chipul imaginar ce le apare.
În noiembrie VUNK vine cu un nou album. Departe de birou, deschide-ţi sufletul, lasă-l să viseze, liber. Şi ascultă.
Noul vostru album se numeşte “Ca pe vremuri”. De ce acest nume? Care este semnificaţia acestei întoarceri în timp?
Numele albumului se adresează, în primul rând, celor care ne-au iubit şi ne-au înţeles de la început, de la primul album. Noi ne-am regăsit în spiritul de-atunci, compunând albumul acesta. În al doilea rând, ne adresăm celor care mai cred în albumele pe care îţi vine să le asculţi de mai multe ori, nu doar o dată şi atât. Întoarcerea în timp este şi pentru noi şi pentru cei care ne ascultă. Are farmecul anilor ‘90 şi puterea anilor 2000.
Aveţi emoţii, acum, în prejma lansării sale? Este un album mult aşteptat.
Avem emoţii foarte mari, pentru că este un pariu făcut cu noi înşine. Ne-am pus, cumva, contra curentului muzical: când toţi se feresc să scrie albume, noi venim cu unul nou; când cei mai mulţi se feresc să mai cânte în română, noi avem toate melodiile scrise în română; când cei mai mulţi se gândesc cum să fie cât mai comerciali, noi ne încăpăţânăm să rămânem la fel, aşa cum ne ştie lumea.
Cărui public se adresează trupa VUNK? Este prezent acest public la concertele voastre, conform aşteptărilor?
Publicul cumpărător de albume şi de bilete este, din start, un public educat, care are respect pentru munca unui artist. Dacă ne referim la publicul care ne fredonează melodiile şi ne ascultă muzica cu plăcere, atunci putem vorbi de toate mediile sociale, de toate vârstele şi de ambele sexe.
Luaţi, cumva, în considerare criticile pozitive sau negative care vi se aduc?
Am trecut peste orgoliile artistice şi acceptăm, cel puţin, să auzim păreri şi bune şi rele. Nu înseamnă că le şi punem pe toate în practică.
Care ar fi sfatul vostru pentru cei care se află acum la începutul unei cariere muzicale?Să ştie exact ce vor să transmită publicului lor. Să nu se apuce de cântat doar ca să fie cunoscuţi sau să apară la TV. Şi să aibă multă răbdare şi plăcere pentru a face asta.
Care a fost sfatul pe care l-aţi primit, la rândul vostru, la începuturi? A existat un asemenea sfat?
Am fost tot timpul nişte autodidacţi. Singurele sfaturi au fost cele de la părinţi, dar care aveau o direcţie generală asupra lucrurilor. Noi am făcut singuri toate greşelile necesare şi importante şi am învăţat din ele atât cât era nevoie. Şi tot singuri ne-am construit şi succesele.
Înţeleg că textul apare ca o traducere în cuvinte a emoţiilor încercate în diverse împrejurări; cum se nasc atunci piesele voastre, ca şi melodii? De unde vin sunetele care însufleţesc textul?
Sunetele vin din acelaşi loc de unde vin şi cuvintele. E aceeaşi cameră interioară în care se convertesc senzaţiile în sunete şi cuvinte. E ca şi cum toate sunt invizibile, se învârt în jurul tău mereu şi doar trebuie să găseşti puterea şi pasiunea să le vezi cu ochii închişi şi să le prinzi în palme şi să le aşezi acolo unde vrei tu.
Lansarea site-ului vostru s-a făcut pe 09.09.2009, la ora 9. Este doar o joacă cu cifra 9 sau credeţi într-o semnificaţie ascunsă a acesteia?
A fost mai mult o joacă, o strategie de marketing. Pe urmă am citit câte ceva despre numerologia acestei cifre. Cred în astfel de lucruri, dar nu ne-au influenţat decizia de a folosi cifra 9 ca şi cârlig de promovare.
VUNK a adoptat ONG-ul Organizaţia Autism România? Care este mesajul social al noului album vis a vis de acest fapt?
Albumul nu are un mesaj social declarat. Şi nici piesa „Dau alarma!”, în clipul căreia vorbim despre Autism România, nu are un mesaj de acest gen. Încercăm să facem lumea mai bună, ducându-ne direct la sursa care ne face mai buni sau mai răi, la inimă. În orice caz, pentru cei care vor să afle mai multe despre mesajele noastre, îi aşteptăm pe www.vunk.ro
http://www.youtube.com/watch?v=ww8GiNE_frk
Time is Art
Ţi se pare mai apropiată / mai potrivită această definiţie a timpului tău, în comparaţie cu “Time is Money”? În ce sens?
Da, şi mai mult decât atât, cred că pentru un anumit segment de oameni, "money is art". Banii ar trebui să fie doar o recompensă, nu un scop. Şi, apropo de timp, în loc să ne plângem de timpul pe care nu-l avem, nu mai bine am avea o grijă deosebită faţă de cum ne petrecem timpul pe care-l avem?
Colaborezi cu Adela Popescu la filmul „Aniela”,compunând pentru aceasta muzica şi textul pieselor. Adică tot muzică. Te-ar interesa şi altceva? Un rol principal într-un film?
Am încercat această variantă acum vreo 4 ani, când am jucat într-un episod pentru „Decizii”, un telefilm, tot pe Acasă TV. Nu mi se potriveşte abordarea asta. Nu o să pot fi niciodată în pielea altuia. Doar dacă este nevoie să joc pe cineva identic cu mine şi cred că şi atunci aş avea ceva piedici.
Ce alte hobby-uri mai ai, exceptând tenisul? Ce-ţi place să mai faci în timpul liber?
Aş vrea să pot scrie mai mult, pentru că asta este următoarea mea mare dorinţă, după lansarea albumului: terminarea unei cărţi de ficţiune pe care am început-o mai demult.
Care este vârsta pe care ai vrea să o retrăieşti şi de ce?
Aş vrea să retrăiesc orice vârstă până la 20 de ani, să mai pot sta lângă mama mea.
Care este job-ul potrivit unei femei, din punctul tău de vedere?Nu mai există aşa ceva. Toate sunt potrivite. Singura condiţie, din punctul meu de vedere, ar fi să o facă cu feminitate, oricare ar fi jobul ăsta.
În ce rezidă frumuseţea unei femei?
În misterele ei.
Dacă te-ai fi născut femeie - cine ai fi vrut să fii?
Nicole Kidman.
Cum iubeai „pe vremuri” şi cum iubeşti acum? Există nişte vârste ale Iubirii?
Nu există vârste ale Iubirii, ci ale înţelegerii ei...E fascinant cum o iubire poate fi o maşină a timpului. Când o trăieşti, în toată splendoarea şi intensitatea ei, te întinereşte, orice vârstă ai avea, iar atunci când se termină, te simţi cu mult mai bătrân decât eşti în realitate.
Care este principiul după care te ghidezi în viaţă şi la care nu ai renunţa, orice s-ar întâmpla?
Am avut şi am marea şansă să fac ceea ce-mi place, muzica să fie un mod de viaţă, să trăiesc din asta şi să trăiesc pentru lucrul ăsta. Cred în ideea că fiecare dintre noi avem un rost destul de precis pe Pământ şi trebuie să urmărim semnele care să ne facă să înţelegem acest lucru. Hrana sufletului te face să trăieşti cu adevărat şi să ajungi oriunde visezi.
De ce îţi este frică?
Să nu îmi pierd memoria şi plăcerea de a face şi asculta muzică. Exclud din start variantele care presupun dispariţia unor persoane din viaţa mea.
Cum te-ai împăca cu rutina? Să funcţionezi ca un ceas, să faci în fiecare zi acelaşi lucru, la aceeaşi oră…
Nu m-am împăcat şi, ca dovadă, am renunţat şi la facultate şi la serviciu, în momentul în care m-am apucat serios de făcut muzică, în 1998.
Riscă şi experimentează… Ce ai dori să mai experimentezi şi nu ai riscat până acum? În ce ai vrea să plonjezi aşa, cu ochii închişi?
În aer, cu paraşuta, dar nu am găsit curajul până acum. Am o uşoară teamă de înălţime.
Interviu cu CORNEL ILIE - formaţia VUNK, realizat de Lăcrămioara Opriş şi apărut în numărul 15 al revistei Business Woman Magazine
Foto: Octavian Untila, DistortionArt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu