Sebastien Froux - Evadeaza cu Noi

A trai inchis sau a evada cu prietenii...?

Interviu cu Sebastien Froux, un evadat in Romania
2 iunie 2010

L-am vazut pentru prima data pe Sebastien intr-o fotografie care il reprezenta sarind, legat, de pe o stanca in apa si nu m-am putut gandi la altceva decat ca este un pic cam nebun. Apoi l-am cunoscut si am realizat ca este un om care, departe de influenta nefasta a dorintei covarsitoare de a acumula cat mai multi bani, el doreste sa fie stapan pe timpul sau si sa-si traiasca viata liber, gustand din toate frumusetile naturii, luandu-se la intrecere atat cu sine, cat si cu prietenii, in depasirea situatiilor grele ce se ivesc atunci cand practici sporturi extreme in natura.
Evadeaza cu Noi, asa se numeste proiectul sau de suflet in care s-a implicat alaturi de 2 prieteni si prin care ni se propune sa sapam adanc in suflet si sa ne cream singuri tunelul prin care sa evadam din timpul pe care ni-l irosim atunci cand vrem sa-l transformam in bani mai degraba, cat mai multi posibil, decat in stari de mari bucurii impartasite cu prietenii.
Sebastien Froux este un francez stabilit nu atat pe pamant romanesc, cat fixat prin radacini solide in inimile prietenilor sai romani.


Cand ai venit in Romania pentru prima data si care au fost primele impresii ce ti le-ai format despre aceasta tara?
In urma cu 10 ani am venit pentru prima data aici. Din pacate, aveam deja impresiile unor persoane care venisera inaintea mea si care dadeau o priveliste dezolanta a tarii.
Norocul meu ca am hotarat sa nu plec cu ideea ca voi fi dezamagit. Am vazut cladirile gri urat, cersetori mutilati pe strada, caini gramezi si, desi unele imagini erau socante, nu m-au marcat negativ...; stiam ca voi intalni Romania asa, chiar ma asteptam la mai rau de atat. Vazusem Terminus Paradis, care a fost filmat putin dupa revolutie, iar tara arata si mai a „Far East”.
Fiind tara unui prieten, am avut cu siguranta alta privire decat daca ar fi fost doar o noua tara de vizitat... Mai era si prima oara cand plecam asa departe de Franta.
Prima mea impresie a fost ca exista un decalaj enorm intre nivelurile de trai ale romanilor si ca nu exista o populatie cu putere de cumparare medie. Deja de la aeroport am observat masini de mare lux si Dacia 1310, insa nici o masina medie...

Ce ti-a placut aici din prima clipa si ce te-a frapat – prin uratenie?
Ce mi-a placut in prima clipa... Sa fiu in tara de origine a unui prieten si sa am ocazia s-o descopar cu el.
Ce m-a frapat cel mai tare, a fost un cersetor care avea membrele inversate si mergea cu fata in sus in patru labe... un fel de paianjen... Asta chiar m-a uimit, socat, mai ales ca stiam ca sunt deformatii facute de oameni fara scrupul, care isi castiga existenta pe baza milei si a suferintei altora.

Cum te-ai hotarat sa te intorci aici - si inca pentru o perioada nedeterminata? Ai deja 10 ani de cand locuiesti in Bucuresti... De ce ai ales Bucuresti-ul si nu alt oras?
Aveam de gand de cativa ani sa plec din Franta, sa vad si altceva. Cateva luni inainte de a-mi propune sa-i vizitez tara, amicul meu si cu mine discutam de oportunitatile pe care le ofera Est-ul. Nu e dezvoltat si, cu o suma mult mai mica decat in Vest, poti porni o afacere... Faptul ca am ales Romania a fost cauzat doar de faptul ca am venit, am cunoscut oameni de care mi-a placut si mi s-a parut mai simplu sa vin sa traiesc intr-un loc unde stiu deja lume, decat sa merg intr-o tara total necunoscuta.
Iar Bucuresti-ul l-am ales din acelasi motiv si pentru ca aici am venit la inceput... doar atat. M-as fi bucurat sa fac primii mei pasi in Brasov, de exemplu. Chiar, m-as muta acolo...

Povesteste-ne o intamplare foarte amuzanta legata de venirea ta in Romania...
Mi-ar fi de ajutor o memorie mai buna pentru aceasta intrebare...

Nu prea sunt omul care duce lipsa, dorul. Imi face mare placere sa-mi vizitez familia si prietenii cand ma intorc. Dar nu-mi lipsesc caracteristice precise ale francezilor. Ma adaptez foarte usor la locurile in care ma aflu.

Te intorci des acolo?
Ma intorc de cateva ori pe an.

Iar cand esti in Franta, ce iti lipseste cel mai tare legat de Romania?
Daca plec putin timp, nu apuc sa-mi pun intrebarea.
Dar daca plec dupa cum am avut treaba recent, peste o luna, incep sa-mi lipseasca prietenii, stilul de viata pe care il duc aici... doar sunt acasa!  Nu mai sunt obisnuit sa stau atata timp in Franta.

Observ ca vorbesti perfect limba romana. Ti-a fost greu sa ajungi sa o stapanesti atat de bine?
Am invatat 3 luni dintr-o metoda cat pregateam venirea mea in tara. Lucram cam 3 - 4 ore zilnic. Am lucrat dur, dar limba in sine mi s-a parut usor de invatat.
Am apucat sa ma laud pe email, inainte de sosirea mea aici, ca stiu deja limba romana. Am venit si tare mandru am „vorbit” . Eram jalnic, radeau prietenii mei de mine ca formam fraze simple care durau pana la peste 2 minute! Ceea ce poate fi cumplit daca omul din fata ta nu e dispus sa aiba rabdare... Norocul meu, i-am inveselit! 
Dupa asta, am luat cursuri de la prietena mea, Cristina, care, in 6 luni, m-a invatat sa vorbesc destul de bine. Restul s-a format in timp, socializand cu romani.
Am si beneficiat de o imersie completa in societatea romaneasca. Nu am frecventat decat romani, destul de mult timp.

Cum ai fost primit de oamenii de aici?
Intotdeauna foarte bine! Eram micutul francez placut de toti. Invitat la masa la toata lumea... Ce-mi placea!  Aveam ocazia sa gust mancarea traditionala la multa lume si sa-mi fac o parere culinara clara despre tara. Aceea ca o sa-mi placa sa traiesc aici! 

Care ar fi principalele deosebiri intre un francez si un roman? Ceva anume care ii este specific doar francezului si ceva specific doar romanului...
Este cam limitativ pentru celelalte impresii pe care le am despre francez si roman... Ar trebui sa detaliez mai multe ca sa nu creez o prejudecata sau sa nu par radical.
Asa ca voi da doar o idee:
Francez: revolutionar.
Roman: istet.

Ai reusit sa te adaptezi usor aici – alta clima, alte locuri, legi, reguli, alti oameni, alta limba, alte activitati – sau ai intampinat oarecare greutati?
M-am adaptat foarte bine locului. Parca e un loc facut pentru mine. Nu am acceptat niciodata ideea de spaga; ma dezgusta. Mi-e greu sa accept fatalismul romanilor, dar am hotarat sa nu ma las afectat de el. Sunt si romani care vad lucrurile altfel, deci este o speranta.
Administratia si politica, impreuna cu acel fatalism dus din perioada comunista, sunt aspecte care incetinesc foarte mult dezvoltarea tarii; chiar o trag in jos...
Foarte pacat, pentru ca e un popor cu un asa mare potential.

Unde iti place mai mult sa mergi: la mare sau la munte?
La munte. Clar!
Litoralul romanesc e foarte slab intretinut, se construieste foarte mult, foarte urat si oamenii nu sunt pregatiti sa primeasca bucuresteni... Adica se poarta urat. Mi-a placut enorm Vama Veche spre inceput, dar si acolo s-a pierdut frumusetea senzatiei de libertate pe care o comunica statiunea. S-a transformat intr-o statiune turistica comerciala... un mare club pe plaja. Pacat de asa o frumusete de loc!
La munte, daca mergi departe de Bucuresti, incepe sa fie mai curat, intalnesti oameni mai civilizati, simpli si bucurosi de viata, respiri un aer mult mai curat, e verde peste tot.
De mic oricum am preferat muntele. Si in Franta. Traseele la munte sunt deosebite prin frumusetea oferita de natura. Imi place sportul, insa la mare, majoritatea celor cu care mergeam, doreau sa se bronzeze... iar pe mine asta ma plictiseste. Am nevoie de activitate!

Care sunt orasele din Romania pe care le-ai vizitat? Este unul care ti-a atras atentia in mod deosebit, legandu-te emotional de el? Oras sau loc...
Am vizitat o gramada de orase si multe mi-au placut. Amintirile mele se cam amesteca, asa ca da, un singur nume de oras care ma inspira foarte mult imi vine in minte. Este Brasov-ul, cum ti-am mai spus, superb si chiar inconjurat de munti; imi place enorm!

Ai mai multe business-uri aici printre care si Evadeaza cu Noi, care este mai degraba un proiect de suflet decat un business. Cum a luat nastere Evadeaza cu Noi? Ce inseamna pentru tine acest proiect? Cate persoane sunt implicate in acesta?
Evadeaza cu Noi este altceva decat un business; da, este o pasiune! Este un vis de viata. Ceva ce ma trage in sus, din pat, catre oameni, catre natura, catre mine. Este activitatea de zi cu zi care ma implineste, imi da energie sa fac si celelalte activitati ale mele.
Evadeaza cu Noi s-a nascut in mintea mea acum 3 ani de zile, in ziua cand, la mare, in Vama Veche, ma plangeam prietenei mele ca nu am o pasiune, cum au ceilalti. Ii spuneam ca nu inteleg de ce. Mi-a spus ca avem toti in noi pasiuni... Acum sunt pe deplin de acord cu ea; unele zac in asteptarea descoperirii, altele sunt evidente. Prietena mea, Casandra, mi-a propus ajutor in descoperirea lor, punandu-ma sa fac un exercitiu de transpunere in viitor si punandu-mi intrebari cheie. M-a ajutat sa adun informatii despre ceea ce imi place si, pe urma, sa le imbin intr-un tot. La final am ajuns la ceva ce se apropia de evadeazacunoi. Aproape instant, cu formarea dorintei respective, imaginea a doi prieteni mi-a aparut. Aceste doua persoane, care pe urma au acceptat sa ne intalnim, sa discutam despre idee, mi-au si devenit asociati. A trecut peste un an inainte de a lua hotararea sa le propun sa ne intalnim, sa impartasesc ideea mea cu ei si sa vedem impreuna daca dorintele noastre pot fi comune. De atunci s-a nascut prima Evadare si, datorita lui Andrei, unul dintre prietenii asociati, s-a nascut si numele, foarte inspirat de altfel, dupa parerea mea; l-am adoptat imediat ce mi l-a propus. Ne reprezinta atat de bine!
Scopul nostru este sa iesim din cotidian, cum s-ar zice prea bine in franceza: metro boulot dodo... ceea ce nu am de gand sa fac in viata mea! Sa avem aventuri noi, sa cunoastem lume practicand activitati sportive si apropiindu-ne de natura. Sunt atatea motivatii ca sa continuam.
Scopul in sine este sa ne traim viata ca pe o vacanta, sa profitam de ea cat putem de mult!

Care sunt activitatile pe care le propuneti participantilor la o Evadare?
Activitatile sunt foarte diverse; gasim ceva ce ne-ar placea sa facem, gasim unde se poate face, ne interesam cat, cum, cand si, odata negociate conditiile cu profesionisti, propunem prietenilor nostri, prietenilor lor si celor bine intentionati care aud despre noi, sa evadeze cu noi! 
Suntem orientati catre sporturi extreme pentru ca ne place sa ne depasim limitele, sa simtim viata cum trece prin noi; nu e nimic mai bun ca o palma, sa te trezeasca din amorteala!

Pe cand o noua Evadare si unde?
Tocmai ne-am intors duminica asta, 31.05, de la rafting in Gorj si plecam sambata care vine, pe 5 iunie, in Turcia, pe insula Gokceada, sa practicam 10 zile kitesurfing, scuba diving, calarie si putin tursim. 
In septembrie vom vizita Delta, vom sari cu parasuta.
Si, intre timp, mountain bike, drumetie, catarare, calarie, tir cu arcul, wakeboard si multe altele vor fi terenul nostru de joaca la vara! 

Care sunt costurile (aproximative), pentru un participant la o Evadare de o zi sau de, sa zicem, 10 zile, cum este cea de acum, de pe 5 iunie, in Turcia, pe insula Gokceada?
Variaza destul de mult, in functie de activitate.
Rafting, de exemplu, o persoana – 50 € si drumul pana la punctul de intalnire.
De zece zile, depinde cate activitati ai ales sa practici, pentru ca nu e nimic obligatoriu cand pleci cu noi. Daca practici toate activitatile propuse in Turcia, de exemplu, te duce la peste 500 € + drumul si mancarea, cazarea fiind inclusa.

„Traieste-ti viata ca pe o vacanta” – sa inteleg ca acesta este nu numai motto-ul proiectului Evadeaza cu Noi, dar si al tau. Reusesti asa ceva? Cum?
Momentan, pastrez secret principiul pentru ca, daca divulg asa o informatie, nu se va mai duce nimeni la serviciu. 
Peste gluma, nu e asa simplu. Lucrez la asta si mai am mult de lucru pana sa ajung sa-mi traiesc viata ca pe o vacanta pe termen lung. Nu e roz tot timpul si banii vin mai greu dintr-un astfel de mod de trai. E necesar sa fii pasionat si sa nu ai o atractie deosebita pentru bani.

Viata este o vacanta, o modalitate de a te aventura in diverse situatii extreme. De ce iti este tie frica?
De femei si de puterea lor de a te seduce, suficient incat sa-ti pierzi mintile... 

In afara de a calatori, ce altceva iti mai place sa faci in timpul liber? Ce pasiuni ai?
Pasiunile mele sunt imbinate in Evadeaza cu Noi, deja. Calatoriile, socializarea cu oameni noi, de a regasi in alt context prieteni, de a practica sport, sport extrem in acest caz, de a ma apropia de natura.

Ce muzica asculti, ce carti citesti?
Ascult absolut de toate ca muzica; doar sa aiba efect pozitiv asupra auzului meu, cu o mica preferinta pentru rock... Pink Floyd, care este atmosfera din jurul meu in momentul in care raspund intrebarilor tale, Led Zeppelin, Ben Harper,...
Imi place sa citesc romane care, in plus de a te transporta in universul lor imaginar, iti dau ceva ce ai sa retii pe viata, cand iti permiti sa constientizezi.
Citesc romane de toate genurile, carti de dezvoltare personala. Imi place tot ce este legat de psihologie, de modul de functionare a creierului.

Care sunt valorile in care crezi si pe care le urmezi si nu ai renunta la ele nicidecum?
Sinceritatea.

Calitatea pe care o admiri cel mai mult la o femeie? Si la un barbat?
Admir oamenii cand au un Suflet bun si Sufletul nu are sex.

Stim ca francezii au un ascutit simt al gustului, fiind printre cei mai buni gastronomi; tu gatesti? Ce iti place sa gatesti?
Da, chiar imi place! Imi place sa gatesc ce gasesc in frigider si, in functie de cum ma inspira alimentele gasite, sa gatesc ceva pe gustul meu. Des iese ok, uneori ratez si alteori iese foarte bun. E un fel de experiment de zi cu zi.  Cand primesc pe cineva invitat de ceva timp, gatesc ceva existent intr-o reteta, nu fac experiente culinare pe invitatii mei. Nu sunt bucatar si nu am cunostinte gastronomice suficient de vaste, incat sa-mi permit asa ceva.
Imi place sa gatesc boeuf bourguignon, conopida gratinata in sos alb cu infuzie de ciuperci, mi-a placut experienta tartiflette; vreau sa mai fac. 
Ar mai fi altele, dar nu are sens sa le dau pe toate... risc sa fiu prea lung pentru mine si prea scurt pentru cititori! 

Mancarea romaneasca iti place? Care este preferata?
Nu am un fel de mancare preferat, ci ingrediente. Sunt nebun dupa sosuri, branza si amestecuri bine gandite. Imi place mult mancarea romaneasca... cum am si spus spre inceputul interviului.

Ai ajuns sa te simti in Romania ca acasa? Ce inseamna „acasa” pentru tine?
Acasa, da, asa ma simt aici. Simt acest sentiment pentru locul in care imi creez radacini... desi nu prea sunt o fire radacinoasa. 
Radacinile sunt persoanele la care tin. Locul in sine nu castiga decat interesul meu; nu ma face sa ma simt acasa.
M-as putea simti acasa oriunde, din momentul in care as fi inconjurat de persoane de pretuit.

La final, cateva sfaturi / ponturi pentru calatorii de pe site-ul Amintiri din Calatorie...
Luati Romania precum o vedeti, cum o gasiti, nu va asteptati la nimic si atunci cele mai frumoase momente, locuri, persoane, sentimente vi se vor dezvalui. Romania se traieste, nu se povesteste...


http://evadeazacunoi.ro/


http://www.amintiridincalatorie.ro/articol_vip-87-a_trai_inchis_sau_a_evada_cu_prietenii




Interviu realizat de Lacramioara Opris pentru amintiridincalatorie.ro