Interviuri

All around I'm looking for the Light

BE INSPIRED!

PLAY NOW!

marți, 1 iunie 2010

JOHANN POHRIB




Interviu cu Johann Pohrib, realizator emisiunea Gold Morning! la Radio Gold Fm 96.9 FM

17 aprilie 2010


Concurs de zâmbete sau Cine zâmbeşte mai mult


Gold Morning! ne spune în fiecare dimineaţă, de luni până vineri, de la 7 la 10, Johann Pohrib alături de Raluca Moianu, la Radio Gold fm. Din luna octombrie a anului 2008 Radio Gold fm emite pe frecvenţa 96.9 fm, fosta frecvenţă a Radio Total.
Personal, nu sunt consumatoare de cafea aşa că uneori, când ceasul sună dimineaţa, fac un efort care mie mi se pare imens - pentru că încă dorm – şi întind mâna ca să deschid radio-ul. Niciodată nu setez ceasul 5 minute mai târziu, ci toată încrederea mi-o pun în deschiderea radio-ului, de parcă responsabilitatea pentru trezirea mea ar aparţine, în fapt, altcuiva. Vocea veselă a Ralucăi şi vocea lui Johann relaxantă, dar tonică, totodată, încep să răsune prin cameră. Voci care râd şi povestesc ceva sau comentează o ştire, voci al căror timbru îmi transmite bucuria unui nou început şi promisiunea unor lucruri frumoase ce vor începe să mi se întâmple de îndată ce voi sări din pat... A nu începe brutal o zi, ci, dimpotrivă, a ne acorda 5 – 10 minute pentru o astfel de trezire „răsfăţată”, poate face diferenţa între a avea o zi reuşită, frumoasă sau una nervoasă şi stresantă. Iar ceea ce face un realizator de emisiuni radio – atunci când îl ascultăm - este să ne modeleze sufletul, să ne inducă o stare de frumuseţe care ne amprentează ziua şi toate acţiunile ce le săvârşim pe parcursul ei.



Care sunt începuturile tale în radio? Cum te-ai decis că asta vrei să faci?
Dacă vrei începuturile – începuturi să ştii că acestea sunt foarte funny; cred că totul a început în ’91 – ’92 când am făcut o staţie de radio la liceu, ce emitea local, 2 ore pe zi, în pauze şi după orele de şcoală. După care începutul în radio e în ’95, la Radio Contact Iaşi. Eram student în primul an de facultate, nişte prieteni au venit în vizită la mine şi m-au convins să particip la concurs la Contact. Era cam 4 – 5 după - masă; ne-am dus, nu se mai primeau cv-uri, dar până la urmă ne-au primit. Am intrat ultimul în concurs şi am rămas în radio după selecţie. Cred că 3 oameni au intrat atunci în echipa de la Contact (printre care şi eu). Apoi, ca să urmez firul istoric, am deschis staţia Contact de la Chişinău, iar în ’98 am venit în Bucureşti. Şi de atunci sunt aici.

Ai acum, împreună cu Raluca Moianu, emisiunea de la 7 la 10, Gold Morning. Pentru ascultători sunt 3 ore, dar ce se întâmplă în spatele emisiunii, cum o pregătiţi?
În primul rând, un mare minus la somn pentru noi şi o muncă ce ţine de fiecare dimineaţă. Înseamnă aproape o oră în plus de pregătire înainte de emisie, plus încă 2 - 3 ore după, pentru programul de a doua zi.

Dintr-un anumit punct de vedere, matinalul este cel mai greu. Ai în faţă zeci de mii de oameni care abia au deschis ochii, sunt chiar ursuzi că trebuie să se trezească, iar tu trebuie să-i binedispui şi să le transmiţi energie. Este greu?
Din energia lor vine energia noastră; îţi dai seama că şi noi suntem oameni la fel ca restul lumii. Nu sunt foarte mulţi cei care funcţionează foarte bine dimineaţa. Şi la noi sunt şi dimineţi ursuze, dar faptul că ştii că eşti ascultat de mulţi oameni care îşi doresc să găsească un zâmbet, o stare bună, asta te ajută să-ţi impui trezirea.

Care este primul gând dimineaţa, când sună ceasul şi trebuie să te trezeşti şi să te pregăteşti pentru a pleca la radio? Eşti ursuz sau vesel? De pildă azi dimineaţă...
Nu o să fiu ipocrit. Mă trezesc, mă uit la ceas şi e 5.15... Şi, în cea mai mare parte a timpului, ăsta e primul gând: „dar de ce mă mai trezesc eu la ora asta, de ce eu?!” Aş mai dormi şi eu 2 ore, 3, liniştit. Şi sunt şi situaţii în care chiar mă trezesc cu gândul la program. Trezitul de dimineaţă reprezintă mare parte din ceea ce se construieşte în program în acea dimineaţă. Se adună experienţe: ba ce mai aud la alt radio, ba ce mai văd la televizor, ba îmi aşez eu lucrurile în drumul cu maşina până aici.
Sunt momente când sunt mai fresh când intru în program decât sunt, de pildă, într-o zi de week-end, dacă mă trezesc la 10 – 11.

Se întâmplă să ai dimineţi mai rele, când pur şi simplu ţi-ai dori să taci? Când simţi că nu ai energia necesară...?
Astăzi a fost una dintre ele; a sunat ceasul de 3 ori până să mă hotărăsc şi tot de 3 ori l-am reprogramat – „nu, încă 5 minute...”.

Şi cum procedezi ca să te remontezi?
E o stare pe care o găseşti în momentul în care deschizi microfonul; până atunci pot să fiu foarte morocănos.

Ceea ce faci este cu siguranţă o artă, dar e un pic mai specială decât celelalte datorită caracterului său de rutină, de program obligatoriu. Cum te împaci cu rutina?
Avantajul radio-ului este acela că este foarte dinamic; poate, cu excepţia online-ului, acum e cel mai dinamic canal media. E mai greu să te apese rutina când ai mereu elemente noi, pe care le poţi folosi şi exprima repede. Nu am nevoie de timp (ca să printez informaţia, de pildă). Asta elimină din rutină. Bine, există rutina programului, dar m-am obişnuit.

Poţi spune că ai dimineţi mai inspirate şi dimineţi mai puţin inspirate?
Da, da, e de stare. Sunt programe care-mi plac şi programe care nu-mi plac. Făcute de mine. Sunt îndeajuns de autocritic ca să recunosc: „da, azi am făcut un program prost, din punctul meu de vedere...”.

Dar ce înseamnă, din punctul tău de vedere, un program prost?
Este un program care nu reuşeşte să îţi transmită ţie, ascultătorul, un tonus. Gold-ul e un radio de stare, nu de informaţie. Nu mă bat cu nimeni ca să-ţi furnizez eu primul o informaţie; eu vreau să te fac să te simţi bine, relaxat, să-ţi aduci aminte să zâmbeşti chiar dacă eşti, nu ştiu, în piaţa Victoriei şi stai de 30 de minute în maşină, poate să fredonezi un cântec pe care nu l-ai mai auzit demult. Dacă eu nu reuşesc să-ţi transmit această stare, e un program prost – din punctul meu de vedere.

Dar cum ştii tu că ai reuşit să transmiţi acea stare în respectiva dimineaţă? Ai un feedback pe loc de la ascultători?
Da, reacţia este foarte promptă! Avem un număr de sms pe care îl utilizăm în acţiune. Este mult mai accesibil să lucrezi cu sms, de la volan, de la baie, de la birou, de unde vrei tu. E foarte motivant pentru un realizator de radio să vezi că vorbele tale stârnesc o reacţie; te ajută, cu asta te încarci.

Ce te inspiră în crearea dimineţii Gold?
Fundamental, Muzica şi dorinţa de a aduce Zâmbetul. În general, produsele media sunt agresive, partizane. Însă oamenii au nevoie de relaxare şi de linişte. În nebunia asta de oraş nu mai vezi un zâmbet pe stradă. Stăm de 20 de minute la intersecţie; ok, o să stăm tot 20 de minute şi dacă stăm relaxaţi şi dacă stăm nervoşi. Hai să alegem să fim relaxaţi, binedispuşi. Asta e important.

Cum este aleasă muzica? În funcţie de dispoziţia voastră sufletească? Cum ia naştere play list-ul unei Gold Morning?
Play list-ul ia naştere cu o zi înainte; este făcut de directorul muzical şi discutat cu fiecare realizator în parte. Directorul muzical îţi propune o variantă de play list pentru cele 3 ore, iar tu, în funcţie de stare, de inspiraţie, ai posibilitatea să-l modifici; însă nu a doua zi, în program.

Cum este să lucrezi cu Raluca?
E natural. Eu cu Raluca ne ştim de foarte mulţi ani, vreo 15; a fost şefa mea la Contact, ca director de programe.
Chiar îmi aduc aminte, când am lansat Gold-ul, câţiva dintre colegii mei din grup, din Realitatea Caţavencu, după primele programe făcute cu Raluca au afirmat: „dar voi aţi făcut la rece multă vreme program sau cum de vă potriviţi aşa...?”.

Există dimineţi în care ea lipseşte (sau invers). Cum sunt acele dimineţi – în care trebuie să dai tu singur un tonus bun ascultătorului care abia se trezeşte? Este mai greu?
Clar sunt dimineţi mai complicate. E un program pe care l-am gândit şi îl realizăm în 2. Din punctul meu de vedere, dimineţile fără ea îşi pierd din şarm. Încercăm să compensăm. E normal ca, în unele dimineţi, unul dintre noi să fie plecat sau, din anumite motive, să nu poată ajunge la radio.

Povesteşte-ne o întâmplare amuzantă petrecută on air...
E amuzantă în fiecare zi reacţia ascultătorilor la concursuri, când îi sunăm şi intră în direct şi află că sunt în direct. Cea mai amuzantă întâmplare i s-a petrecut colegului meu, Lucian Boariu. Eu îl ascultam din maşină şi a sunat o câştigătoare: „bună seara, Lucian Boariu de la Gold Fm sunt...”. Era o domnişoară câştigătoare. A izbucnit în râs... şi cred că a râs un minut încontinuu. Foarte tonic s-a auzit în maşină. Dintre câştigătorii noştri de dimineaţă cred că 70% declară că e prima dată când au câştigat ceva în viaţă. Mă bucur că întâlnim oameni care nu sunt jucători pasionaţi, dar totuşi participă la concursurile noastre.

Dacă ar fi să defineşti într-un singur cuvânt munca ta la radio, care ar fi acesta?
PASIUNE. Mi-e drag să fac radio.

Care este cea mai mare bucurie a ta?
În radio, bucuria cea mai mare e chiar întâlnirea cu ascultătorii; iar în general, fiul meu, Nicolas. El este năzdravanul care ne înveseleşte viaţa, în ultima vreme (are un an şi 4 luni), mie şi soţiei mele, Alina.
E la faza la care merge singur, coboară din pat de la el din cameră, deschide uşi şi, sâmbăta, când vreau şi eu să dorm mai mult, pam, pam pam, la 8 dimineaţa: „tataaa...”.

Ce hobby-uri ai?
Nu ştiu dacă cititul poate fi numit un hobby; îmi place să citesc, îmi plac filmele, tenisul de câmp, drumeţiile pe munte, însă nu am mai ieşit cu rucsacul în spate cred că de 7 ani. Din cauza lipsei timpului, hobby-urile sunt acum mai mult la nivel declarativ.

Ce citeşti?
În general îmi plac cărţile istorice; mi-a plăcut istoria dintotdeauna. Şi la filme e valabil lucrul ăsta. În ultima vreme m-am uitat la nişte filme legate de China, chiar chinezeşti. Au o civilizaţie şi o cultură fascinante.

Care este cântăreţul preferat? Sau formaţia preferată...
Aici e complicat. Pot să spun Simply Red, Led Zeppelin, ACDC, aşa, fără să stau să mă gândesc foarte mult. E complicat. Sunt multe...

Câteva cuvinte pentru cititoarele noastre...?
Să asculte Gold fm şi să-şi aducă aminte să zâmbească, să uite de toate stress-urile de acasă, de la birou, să-şi aducă aminte să fie frumoase, cum sunt, de fapt. Şi nu mă refer la frumuseţea evidentă, fizică, ci la frumuseţea ca stare. Abordarea pozitivă a tuturor aspectelor vieţii noastre, asociată cu o relaxare în a trata lucrurile, chiar ne ajută să rezolvăm mai bine diverse probleme decât dacă am fi nervoşi şi încrâncenaţi. Să zâmbească! Este cel mai important lucru.




Asculta radio Gold Fm pe:


96.9 fm / www.radiogoldfm.ro

Fotografii realizate de Vlad Bîrdu şi Mircea Oculeanu

Interviu realizat de Lăcrămioara Opriş

Interviu publicat în numărul 19 al revistei Business Woman Magazine

Un comentariu:

  1. Felicitari pentru interviuri! Sunt pline de viata si culoare asa cum imi pari a fi si tu in poza artistica de pe blog! Mult success si astept cu interes noi interviuri!

    RăspundețiȘtergere