„Eu sunt eu si cred in Dumnezeu”
Interviu cu Rona Hartner
23 dec. 2011
Rona Hartner – actrita de film si teatru, cantareata - o fire dinamica, exuberanta, vesela si ambitioasa; o stim cu totii din filmul „Gadjo Dilo”, interpretand magnific rolul Sabinei (rol pentru care a primit premiul „Cea mai buna actrita europeana”, in anul 1998).
Au urmat apoi alte roluri, interpretate de Rona Hartner cu tot sufletul - stiut fiind faptul ca actrita nu accepta decat roluri in a caror frumusete si autenticitate (ca reprezentand adevarata arta, aflata in serviciul vietii) crede cu tarie -
in filmele: „Sauve moi”, „Cours Toujours”, „Le Divorce”, „Le Temps du Loups”, „Madame Irma”, „Travaux, on sait quand...”, „Mischka”, „Tombe d’une etoile”, „Poulet aux Prunes”.
„Poulet aux Prunes”, abia lansat pe 26 octombrie in cinematografele din Franta, a fost deja nominalizat de 5 ori: 3 nominalizari la Venetia, 1 nominalizare la Grand Prix Cinema ELLE 2011 si o nominalizare la Festivalul de Film de la Toronto.
Si nu numai film si teatru, ci si muzica; Rona Hartner a colaborat cu David Linch, iar in prezent colaboreaza cu Dj Tagada, Ovidiu Lipan Tandarica si lucreaza in paralel la un proiect ambitios de Gospel si Rnb.
Noi ii uram Mult succes in continuare! si asteptam cu nerabdare noile sale aparitii – atat in Franta, dar mai ales in Romania, tara sa natala!
Care sunt radacinile tale?
Sunt romanca.
Care este locul caruia simti ca-i apartii? Exista un asemenea loc?
Nu exista un loc caruia ii apartin; cred ca sunt cetatean al lumii.
Ma simt la mine acasa in Romania si ma simt integrata si intr-adevar implinita artistic in Franta.
Stim ca vorbesti perfect 7 limbi (romana, germana, engleza, franceza, spaniola, italiana si rromani)...
Informatie falsa. Vorbesc bine 4 limbi straine: germana, engleza, franceza, spaniola; ca nu pot spune ca limba mea materna - romana - este acum considerata limba straina?
Iar in italiana, olandeza, flamanda sau rromani am doar cateva notiuni, dar nu mai mult.
Unde te-ai nascut?
La Bucuresti, in cartierul Timpuri Noi, pe strada Morilor.
Care sunt amintirile ce rezoneaza adanc in sufletul tau prin frumusete si nostalgie, atunci cand iti amintesti de copilarie?
Imi aduc aminte de casa parinteasca unde aveam o bolta superba de trandafiri si liliac la intrarea in casa; aveam si cativa pomi fructiferi, un cires si ma urcam pe casa sa aleg cele mai mari si mai frumoase cirese, si ma ascundeam in bolta de zmeura si alegeam zmeura dupa ce veneam de la scoala. Imi mai aduc aminte ca vara ma duceam la tara, la Oltenita, si participam la camp la toate activitatiile si ca stateam cu bunica pe prispa si vorbeam pana seara tarziu, stand in poala ei.
Care sunt primii tai pasi in lumea actoriei?
Am inceput teatrul la Liceul German din Bucuresti, la varsta de 10 ani, si primul meu spectacol la clasa de engleza a avut un mare succes.
Ti-ai dorit sa faci asta dintotdeauna?
Vroiam sa cant gospel si sa fiu actrita de musical.
Cine te-a incurajat, cine ti-a fost alaturi?
Ambii parinti si toti profesorii! Am fost incurajata de multi profesori.
La facultate a contat mult pentru mine parerea profesoarei mele Sanda Manu, Stefan Tapalaga, Anda Calugareanu, Adrian Pintea si Olga Tudorache, Gheorghe Dinica, Andrei Blaier.
Care sunt persoanele care ti-au marcat – prin prezenta, vorbele lor – inceputul carierei tale ca actrita?
Dan Puric, care statea ore cu mine de vorba sa imi spuna cata incredere trebuie sa am in feminitatea si in talentul meu.
Ce eforturi a presupus rolul Sabina (pentru filmul lui Tony Gatlif, „Gadjo Dilo”) din partea ta, pe langa faptul ca a trebuit sa fumezi cate 3 pachete de tigari / zi, pentru a-ti face vocea sa rasune un pic mai ragusit... ?
Nu trebuia sa imi fac sa sune vocea ragusita, ci trebuia sa o distrug, sa am o voce a unei femei care vorbeste in frig, care nu are tehnica de bel canto, care plange, care nu se asculta, chiar nu se vede - fiindca in satra eu am observat ca nu prea existau oglinzi! Femeile erau ceea ce sunt: foarte naturale, nu o frumusete studiata si „impaiata”, cum au multe fete care par false.
Trebuia sa fumez!!! Fiindca este sportul national in satra!!! Sa imi fac un dinte argintiu ca sa fiu Shukara!!!
Cum ai „simtit” acest rol? Te-ai identificat cu personajul, a fost greu / usor sa „intri in pielea” Sabinei?
Am dansat dansurile rromanes timp de 6 luni ca sa pot sa simt ca sunt rromanca.
Am mers peste tot imbracata in costumul de la film, ca sa vad ce privire poarta bucurestenii asupra romilor si pot sa spun ca, dupa vreo 2 zile de port rromanes prin Bucuresti, m-am saturat, ca efectiv mi-a fost frica sa nu o patesc.
Cand intram intr-un magazin de materiale, casierele incuiau casa de bani si ma luau la mishto spunandu-mi: „hai ca stim noi ca tu vrei materiale de rochii cu luciu sa fie lucios... !!! Nu ???”
La Laptaria lui Enache nu am mai fost primita si mi s-a spus ca n-au ce sa caute tiganii acolo!!! etc. In fine, dupa 2 zile mi-a trecut cheful sa fac pe tiganca prin Bucuresti!!! LOL
Cum ai descrie colaborarea cu Romain Duris (francezul „nebun” Stephane, din „Gadjo Dilo” / „Strainul nebun”)?
Interesanta, dar foarte rece. Noi am fost colegi si atat; el s-a indragostit in secret de o fata din satra, dar nu a indraznit sa ii spuna asta si, cum a ajuns la Paris, a parasit de urgenta Manechinul cu care era combinat, fiindca se gandea doar la fetele din satra.
O intamplare amuzanta de pe platourile de filmare?
La fiecare secventa mi se prezenta cate un baiat sa ma casatoresc cu el!!! De toate varstele!! Si in fiecare sat eu inventam cate un sot si chiar imi cumparasem o verigheta de 2 bani dintr-un talcioc, pe care o scoteam pentru ocazie, ca sa nu ma casatoreasca cu forta cu vreun ginerica!!! Hihihi - ei deja spuneau ca sunt starul lor.
Care a fost lucrul ce ti s-a parut cel mai dificil de realizat in cadrul filmarilor?
Sa devin rromanca!!! Asta a fost greu.
Filmul a avut un succes nebun, castigand o multime de premii, iar tu, de asemenea, ai primit 7 premii pentru cea mai buna actrita; ce a insemnat acest lucru pentru tine, a determinat schimbari majore in viata ta – atat pe plan profesional, cat si personal?
Primul premiu important a fost la Locarno in 1997!!! Iar in acest moment agenul lui Romain Duris a vrut sa vin in Franta ca sa poata sa imi creeze o cariera aici.
Si al doilea a fost cel de Cea mai buna actrita europeana, luat in 1998. Pot spune ca am fost prima romanca din Europa!
Cum de te-ai stabilit in Franta si nu in orice alta tara? Ce te-a facut sa alegi Franta?
M-am indragostit de Franta cand am fost cu trupa lui Dan Puric la festivalul de teatru „ Au Rayon Burlesque” la Lille, in 1995, si, necunoscand limba franceza, nu imi puteam imagina sa pot trai vreodata in Franta.
Dar, in timpul filmului Gadjo Dilo - pe care l-am facut 2 ani dupa - am invatat franceza in mai putin de 1 luna (fonetic, bineinteles) si, ajungand la Paris dupa 8 luni de promovare a filmului Gadjo Dilo, am intalnit in ultima zi de interviu un tanar care a devenit marea mea iubire de pana atunci si am decis sa raman pe cont propriu la Paris!!!
Este un lucru bine stiut faptul ca refuzi sa joci anumite roluri; care sunt aceste roluri (nedorite) si care este motivatia pentru care nu accepti sa le joci?
Cele care imi pun in pericol sufletul - exista o arta in serviciul vietii si al frumosului si alta in serviciul mortii si al uratului si al raului. Eu refuz a doua categorie de filme!
De asemenea, joci si in piese de teatru, dansezi, pictezi, canti (atat vocal, cat si la diferite instrumente: saxofon, pian, chitara), de unde iti iei energia? Ce te anima?
Dumnezeu.
Pe langa aceste „iubiri”, ce altceva te-ar mai atrage sa faci – si nu ai timp, de pilda?
As vrea sa stiu sa gatesc gastronomia franceza, dar nu am timp de cursuri!!
Mancarea cea mai delicioasa...? Te-a cucerit bucataria franceza sau ramai fidela celei romanesti, apreciind-o pe aceasta din urma cel mai mult?
Nu mai sunt fidela celei romanesti. Sorry, prefer bucataria japoneza (si stiu sa o fac, am luat cursuri) si o prefer pe cea franceza: e mai simpla si mai lejera!!! Eu am detestat dintotdeauna grasimile si acum am gasit bucataria pe gustul meu. Imi place vinul francez sec, foarte sec si fara sifon... M-am frantuzit, ce sa mai!!!!
Ce imi mai place de la noi, si bineinteles stiu sa fac, este mancarea de gutui si ciorba de gaina, cu varianta supa cu galuste... Asta inca este inscrisa in codul meu genetic!
Care sunt genurile muzicale indragite? Ce muzica asculti cel mai des?
Jazz, gospel, R’nB.
Vorbind de piesa „You’re more than that” inregistrata in 1999 impreuna cu David Lynch, ce ne poti spune despre aceasta? Cum a luat ea nastere si cum ai colaborat cu David Lynch?
Ne-am intalnit la Berlin, la Festivalul European de Film, unde am inmanat un premiu lui Tim Roth si David Lynch a apreciat faptul ca am cantat live pe scena si m-a invitat la el in studio, la Los Angeles, sa cream ceva impreuna. In doua saptamani eram la Los Angeles si compuneam impreuna aceasta melodie - pentru care am drepturile de producator, fiindca el a vrut ca eu sa am si aceasta calitate, avand incredere in spiritul meu foarte intreprinzator!
Iti plac calatoriile?
Da
Marea sau muntele?
Muntele!
Unde te simti cel mai bine?
La Mont Blanc, sus, in zona Chamonix.
Ti-e dor sa vorbesti limba romana? Ai prieteni in Franta cu care vorbesti in limba romana?
Da, vorbesc, dar nu sunt atasata de nici o limba in mod special.
Eu prefer sa comunic, si pentru mine limba este un mijloc de comunicare, nu o finalitate! Si faptul ca stiu sa vorbesc tuturor pe limba lor este pentru mine o mare reusita, fiindca eu fac efortul sa ma duc inspre ceilalti - chiar daca ei nu au aceasta capacitate! Dar sunt foarte flatata cand un francez invata romaneste!
Deci am si eu o mandrie nationala, totusi! Dar nu exagerez!
Dar fetita ta, vorbeste in limba romana?
Da, fetita vorbeste fluent franceza, intelege si vorbeste engleza binisor, binisor si romana si foarte bine cu taica-su spaniola.
Care este cea mai mare nostalgie a ta legata de Romania? Ce-ti lipseste cel mai mult din tara ta?
Copacii, vara, care au radacinile ce ies din trotuare si care umbresc strazile mici, prafuite, cu case din Bucurestiul de altadata.
Si distantele mici, ca in Bucuresti. Poti inca sa te mai plimbi pe jos daca vrei!
Cum se vede Romania din Franta – privita cu ochii tai si cum o priveste un francez autentic?
Destul de optimist - francezii ma intreaba ce s-a schimbat!! Adica ei cred ca totul s-a schimbat!! Si eu le spun ca sunt schimbari, dar cam mititele, dar se avanseaza totusi...
Te-ai mai intoarce sa locuiesti in Romania? In ce conditii?
Nu! In primul rand nu am casa in Romania! Nici de serviciu, nici de nimic! Eu vin in Romania pentru oameni, cant, plec, mai vin, mai cant, mai plec!!! Dar nu cred ca m-as mai instala in Romania, fiindca sunt deceptionata de multe lucruri de la noi!
Daca ar fi sa te autodefinesti, intr-un singur cuvant, care ar fi acela?
Eu sunt eu si cred in Dumnezeu.
Care este gustul libertatii pentru tine? Te simti un om liber, in adevaratul sens al cuvantului?
Cand poti sa gandesti independent si ne-manipulat esti liber.
Cum ai defini fericirea? Ce te face sa te simti fericita si implinita?
Sa ma inchin.
Pictorii tai favoriti...? O panza speciala... ce ti-a ramas intiparita in memoria afectiva?
Rembrandt, „Intoarcerea fiului risipitor”.
Cu ce regizor ti-ar placea sa lucrezi?
Iar pe plan muzical, cu cine ai vrea / te-ar atrage sa mai colaborezi?
Cu multi.
Ce ti-ar mai placea sa experimentezi si ti-e inca teama?
Nu fac experimente, nu iau riscuri, nu suport sa tentez „sansa”. Eu traiesc sobru!!!!
De ce ti-e frica?
De nimic.
Daca ar fi sa poti retrai un anumit moment al vietii tale, care ar fi acela? Unde te-ai reintoarce in timp?
La tara, cand mergeam la vie sa o culegem, in copilarie, in casa din Bucuresti, cand intram pe poarta si saream direct pe gard sa miros liliecii si bolta de trandafiri catifelati rosu bordeaux...
De curand te-am putut asculta si revedea la Bucuresti, ca invitat special, in cadrul concertului sustinut in memoria lui Amy Winehouse. Ce sentimente ai incercat in timpul concertului?
Cum ai „simtit” publicul?
A fost minunat, fiindca publicul roman este un public sever, nu se lasa impresionat de orice chestie!!! Si m-am bucurat sa il regasesc!
Cum ai regasit Romania? Ce ti-a placut, ce nu ti-a placut aici?
Mi-a placut sa ma gandesc ce se mai poate face!!! Sunt socata de faptul ca avansam atat de incet!!! Cred ca ne revenim peste 1000 de ani!! Ma rog mult la Dumnezeu pentru tara noastra.
Ai un principiu de viata pe care-l urmezi si la care nu ai renunta cu nici un chip?
Discernamantul personal si libertatea mea de a alege.
Parfumul preferat?
Lacramioare.
Ce trasatura de caracter apreciezi cel mai mult la cineva?
Sinceritatea.
Crezi in superstitii?
Nu.
Ai un citat favorit?
„Tout est grace” - totul este har.
Care ar fi sfatul tau pentru orice artist – fie el pictor, actor, cantaret – ce trebuie sa faca (sau ce nu trebuie sa faca?) pentru a merge „cu dreptul” si a ajunge sa aiba succes in cariera sa artistica?
Munca si tenacitate permanenta!!! Dar sa nu inceapa aceasta meserie fara a fi sigur ca are talent, caci este foarte dura meseria pentru cei care vor sa intre pe usa din spate, cu pile! Dar, daca au talent, sa se lanseze, sa inoate in aceasta mare de sperante si de minune - care este creatia.
La ce proiect / proiecte lucrezi acum?
Discul cu Dj Tagada, Balkan Explosion cu Ovidiu Lipan Tandarica, si am si un proiect de Gospel si Rnb.
In incheiere, cateva cuvinte pentru cititori...?
Sarbatori sfinte si fericite va doresc!
Site oficial Rona Hartner: http://ronahartner.com/
Foto: Arhiva personala Rona Hartner
Dana & Stephane Maitec
Interviu realizat de Lacramioara Opris
pentru amintiridincalatorie.ro
